Energia fotovoltaică pentru producere sau consum
Stabilită convenienţa economică pentru realizarea unui sistem fotovoltaic este important să înţelegem care sunt mecanismele care leagă producţia de energie respectiv de consumul sau vinderea aceleiaşi energii produse.
În baza Decretului Legislativ nr. 79 din 16 Martie 1999, întreprinderile distribuitoare au obligaţia de a conecta la propriile reţele pe toţi cei care cer, prin urmare oricine poate produce energie şi se poate conecta la reţeaua de distribuţie atâta timp cât respectă cerinţele tehnice stabilite de Autoritatea pentru energia electrică.
Pentru toate sistemele conectate la reţeaua electrică de distribuţie (grid-connected) sunt posibile două soluţii tehnice de conectare: schimbul pe loc sau producerea.
Cu mecanismul de schimb pe loc utilizatorul produce energia şi o consumă sau o emite în reţea mai mult sau mai puţin în totalitate în funcţie de consumatorii (lumină, electrocasnice) pe care-i are conectaţi în momentul în care sistemul produce energia. Energia neconsumată ajunge instantaneu în reţea şi oricând e posibil a prelua, la nevoie, energia din reţeaua de distribuţie. La sfârşitul anului se face balanţa între energia electrică consumată şi cea produsă. În cazul în care energia anuală totală consumată este mai mare decât cea produsă, se va plăti operatorulului de reţea, preţul de achiziţie pe diferenţă. În cazul în care producţia este mai mare faţă de consum, utilizatorul va avea trei ani timp să consume surplusul, altfel va fi definitiv pierdut şi nu plătit de operatorul de reţea. Este evident că în regimul de schimb pe loc sistemul trebuie dimensionat pentru consumul previzibil pentru utilizator pentru că surplusul nu va fi plătit, chiar dacă se foloseşte tariful stimulativ ce premiază producţia independent de folosirea energiei.
Cu mecanismul de producere utilizatorul în schimb, dacă nu foloseşte imediat energia produsă de sistemul fotovoltaic, la fel ajunge în reţea şi va fi plătită la preţul pieţei sau cu tariful de captivi. Când are nevoie de energie şi sistemul nu produce sau nu produce suficientă, utilizatorul trebuie să o achiziţioneze din reţea la preţul distribuitorului. În esenţă energia produsă trebuie fie consumată (obţinând o economie din proiectul de lege) fie vândută imediat, cu diferenţa că vânzarea şi achiziţionarea au preţuri diferite: actual este vândută cu 9,6 c€ pentru fiecare kWh şi achiziţionată de la 12 la 18 c€ pentru fiecare kWh în funcţie de tipul de contractul stipulat cu distribuitorul.
Prin urmare este evident că utilizatorul casnic are tot interesul de a contracta schimbul pe loc (cu excepţia cazului în care locuinţa este de vacanţă), în timp ce pentru o firmă ar putea fi mai convenabil, chiar şi în scopuri fiscale, de a contracta contractul de producător sau autoproducător (consum >= cu 70% din producţie). O firmă ce are program de noapte în schimb ar putea opta pentru schimbul pe loc, pentru că o bună parte din energie nu ar fi disponibilă în perioada în care este necesară.
Schimbul pe loc se poate realiza până la 20 kWp din potenţial, chiar dacă e prevăzută creşterea până la 200 kWp, dar este încă în aşteptare Hotărârea de aplicare din partea Autorităţii competente.
Este evident posibilă realizarea unui sistem fotovoltaic exclusiv pentru vinderea energiei produse, dar această ipoteză, de reţinut, este interesantă pentru panourile de talie medie sau mare (de la 50 kWp în sus).
|
|